Because we all have a Mr. Hyde...

Yellow!! Cred ca toti am auzit de faimoasa nuvela a lui Robert L. Stevenson, "The Strange Case of Dr. Jekyll And Mr. Hyde", de unde si inspiratia pentru titlul acestui post. Bun,

cine este Mr. Hyde, lesne de inteles, se intuieste chiar din nume. Este partea noastra ascunsa, reprimata, partea inacceptabila pe care facem tot posibilul sa o tinem inchisa in tenebrele inconstientului...este UMBRA (= zona în care lumina directă, generată de o sursă de lumină, nu poate ajunge datorită împiedicării trasmiterii acesteia prin existența unui obiect opac între sursa de lumină și zona umbrei). Aceasta este definitia standard a umbrei asa cum apare ea on our beloved Wikipedia. Pe scurt, umbra este un loc in care razele soarelui nu reusesc sa patrunda. Acum ca am lamurit asta, sa trecem la Jung. El este cel care a introdus acest concept, inspirat fiind de catre conotatia termenului pe care am exemplificat-o mai sus. Deci, umbra reprezinta acele parti din noi intunecte, pe care le negam si fata de care ne impotrivim vehement, aspecte care nu se potrivesc felului in care dorim ca societatatea sa ne perceapa atunci cand ne prezentam la postul zilnic si obligatoriu pe aceasta minunata scena a vietii. Si cum stam noi asa in negare si ne reprimam lucrurile astea, ne trezim cu tot felul de boli...si asa mai apare una bucata illness care ne terorizeaza si ne macina corpul si noi cautam the miraculous cure in medicamente si eventually, we end up with less money, lots of drugs in our body and...yeap, no cure. Solutia e simpla...trebuie cautata seminificatia ei psihologica...doar ca din pacate, cel putin la noi in tara, daca te duci la un psihoterapeut=you're nuts. Pentru cine are o dezvoltare personala armonioasa si reuseste sa se cunoasca treptat si sa isi dea seama de felul in care functioneaza propriul organism, treaba e pe jumatate rezolvata. Am citit de curand un exemplu in care autorul indemna cititorul care poarta ochelari, la reflectie. El corela purtatul ochelarilor cu faptul ca respectivul isi dorea atat de mult sa rupa legatura cu o anumita persoana, sa nu o mai vada deloc, incat a inceput sa ii slabeasca vederea la propriu. Si aici erau n astfel de exemple. Dar nu mai continui, I've made my point. Intrebarea care se pune este ce putem face pentru a scapa de Mr. Hyde. Pai in primul rand trebuie sa le fim recunoscatori persoanelor care reusesc sa scoata acele pulsiuni la suprafata. Desi in momentul respectiv putem resimti o stare de disconfort, agresivitate, ura chiar fata de persoana respectiva, trebuie sa realizam ca aceasta de fapt ne face un bine. Daca in general suntem persoane calme, insa reactionam agresiv la anumite vorbe, insemana ca acea agresivitate este acolo, inauntrul nostru, in stare latenta si abia asteapta prilejul sa iasa. Astfel strabatem un proces de autocunostere, devenim constienti de anumite pulsiuni nocive pe care incercam cu incapatanare sa le reprimam si care nu fac decat sa ne otraveasca. Lent, dar precis. True sad story. In mare, trebuie sa invatam sa le exteriorizam, pentru ca cel mai periculos lucru pe care il putem face e sa le tinem in noi. So, when someone triggers something  "bad" inside you, speak OUT LOUD! And remember: it's the only way you'll get to know the real you.

Si acum ceva de-a dreptul incitant. Sa va spun...sa nu va spun...ok, are 9 litere si se numeste: PROIECTIE. Sau oglindire. Adica...sunteti gata...tindem sa atragem in viata oameni cu anumite aspecte din noi insine, pe care le negam si sa proiectam asupra lor partile reprimate de noi. Pe scurt, atunci cand o persoana nu ne este pe plac este pentru ca proiectam asupra ei o caracteristica proprie. Yep, that's one piece of a true story. Nu suportam o persoana pentru ca e narcisista? Ar trebui sa aruncam o privire inauntrul nostru si sa ne intrebam daca nu cumva avem o usoara doza de narcisism in noi insine. Cand am povestit altor persoane lucrurile astea, au fost destul de reticente initial. Cum eu, o persoana absolut modesta sa fiu narcisista? Well..that's right, amigo. Ceea ce nu suporti la altul se regaseste si la tine, doar ca tu nu vrei sa vezi asta. De ce? Pentru ca avem de lasat o impresie, nu? Pentru ca aparentele conteaza, iar noi nu putem accepta ca nu suntem perfecti. Nu ii putem schimba pe ceilalti din jur pana nu realizam ce e trebuie imbunatatit la noi. Decat sa evitam anumite persoane care nu ne plac, mai bine incercam sa ne dam seama in primul rand ce emotii trezesc acele persoane in noi...furie, agresivitate, egoism...si sa ne intrebam ar fi oare posibil ca de fapt le regasim in noi? Da, eu una afirm ca da si nu o fac gratuit, ci prin exemplul propriu. M-am observat cu atentie si am ajuns la concluzia ca aceasta teorie este perfect adevarata. Si stiu ca oamenii care au o minte deschisa vor fi de acord cu mine daca isi vor acorda un anumit timp de reflectie pentru a studia acest aspect. Mi-a placut mult un aspect din cartea lui Adrian Nuta, "Umbra. Polul intunecat al sufletului" (o recomand cu toata caldura, e scrisa intr-un stil care imi place mult, usor ironic, dar captivant) care spunea ca e necesara o anumita doza de maturitate pentru a ne asuma ceea ce suntem de fapt. Inainte sa ii acuzam pe ceilalti ca sunt intr-un anumit fel indizerabil pentru noi, ar trebui sa ne uitam la noi insine mai intai. Mi-a placut mult metafora cu degetul indreptat spre cineva atunci cand acuzam...aratatorul este intr-adevar indreptat catre persoana in cauza, dar restul degetelor arata catre...NOI INSINE. Ceea ce condamnam la celalalt, este ceea ce suntem noi insine. Cel mai bun lucru este ca putem invata enorm de la aceste persoane pe care le respingem cu toata fiinta noastra. Trebuie doar sa vrem!

Si acum va las in compania unui cantec al celor de la "Men at Work" pe care l-am auzit in laboratorul de engleza in clasa a 11-a, ocazie cu care am aflat pentru prima data de nuvela lui Stevenson: "Story of Dr. Jekyll And Mr. Hyde".

Si un film dragut intitulat "The Shadow Effect"!
https://vimeo.com/44823513

Enjoy! :)

Akka.