Yellow!! Cred ca toti am auzit de faimoasa nuvela a lui Robert L. Stevenson, "The Strange Case of Dr. Jekyll And Mr. Hyde", de unde si inspiratia pentru titlul acestui post. Bun,
cine este Mr. Hyde, lesne de inteles, se intuieste chiar din nume.
Este partea noastra ascunsa, reprimata, partea inacceptabila pe care facem tot
posibilul sa o tinem inchisa in tenebrele inconstientului...este UMBRA (= zona
în care lumina directă, generată de o sursă de lumină, nu poate ajunge datorită
împiedicării trasmiterii acesteia prin existența unui obiect opac între sursa
de lumină și zona umbrei). Aceasta este definitia standard a umbrei asa cum
apare ea on our beloved Wikipedia. Pe scurt, umbra este un loc in care razele
soarelui nu reusesc sa patrunda. Acum ca am lamurit asta, sa trecem la Jung. El
este cel care a introdus acest concept, inspirat fiind de catre conotatia
termenului pe care am exemplificat-o mai sus. Deci, umbra reprezinta acele
parti din noi intunecte, pe care le negam si fata de care ne impotrivim
vehement, aspecte care nu se potrivesc felului in care dorim ca societatatea sa
ne perceapa atunci cand ne prezentam la postul zilnic si obligatoriu pe aceasta
minunata scena a vietii. Si cum stam noi asa in negare si ne reprimam lucrurile
astea, ne trezim cu tot felul de boli...si asa mai apare una bucata illness
care ne terorizeaza si ne macina corpul si noi cautam the miraculous cure in
medicamente si eventually, we end up with less money, lots of drugs in our body
and...yeap, no cure. Solutia e simpla...trebuie cautata seminificatia ei
psihologica...doar ca din pacate, cel putin la noi in tara, daca te duci la un
psihoterapeut=you're nuts. Pentru cine are o dezvoltare personala armonioasa si
reuseste sa se cunoasca treptat si sa isi dea seama de felul in care
functioneaza propriul organism, treaba e pe jumatate rezolvata. Am citit de
curand un exemplu in care autorul indemna cititorul care poarta ochelari, la
reflectie. El corela purtatul ochelarilor cu faptul ca respectivul isi dorea
atat de mult sa rupa legatura cu o anumita persoana, sa nu o mai vada deloc,
incat a inceput sa ii slabeasca vederea la propriu. Si aici erau n astfel de
exemple. Dar nu mai continui, I've made my point. Intrebarea care se pune este
ce putem face pentru a scapa de Mr. Hyde. Pai in primul rand trebuie sa le fim
recunoscatori persoanelor care reusesc sa scoata acele pulsiuni la suprafata.
Desi in momentul respectiv putem resimti o stare de disconfort, agresivitate,
ura chiar fata de persoana respectiva, trebuie sa realizam ca aceasta de fapt
ne face un bine. Daca in general suntem persoane calme, insa reactionam agresiv
la anumite vorbe, insemana ca acea agresivitate este acolo, inauntrul nostru,
in stare latenta si abia asteapta prilejul sa iasa. Astfel strabatem un proces
de autocunostere, devenim constienti de anumite pulsiuni nocive pe care
incercam cu incapatanare sa le reprimam si care nu fac decat sa ne otraveasca.
Lent, dar precis. True sad story. In mare, trebuie sa invatam sa le
exteriorizam, pentru ca cel mai periculos lucru pe care il putem face e sa le
tinem in noi. So, when someone triggers something "bad" inside you, speak OUT LOUD!
And remember: it's the only way you'll get to know the real you.
Si acum ceva de-a dreptul incitant. Sa va spun...sa nu va spun...ok,
are 9 litere si se numeste: PROIECTIE. Sau oglindire. Adica...sunteti
gata...tindem sa atragem in viata oameni cu anumite aspecte din noi insine, pe
care le negam si sa proiectam asupra lor partile reprimate de noi. Pe scurt,
atunci cand o persoana nu ne este pe plac este pentru ca proiectam asupra ei o
caracteristica proprie. Yep, that's one piece of a true story. Nu suportam o
persoana pentru ca e narcisista? Ar trebui sa aruncam o privire inauntrul
nostru si sa ne intrebam daca nu cumva avem o usoara doza de narcisism in noi
insine. Cand am povestit altor persoane lucrurile astea, au fost destul de
reticente initial. Cum eu, o persoana absolut modesta sa fiu narcisista?
Well..that's right, amigo. Ceea ce nu suporti la altul se regaseste si la tine,
doar ca tu nu vrei sa vezi asta. De ce? Pentru ca avem de lasat o impresie, nu?
Pentru ca aparentele conteaza, iar noi nu putem accepta ca nu suntem perfecti.
Nu ii putem schimba pe ceilalti din jur pana nu realizam ce e trebuie
imbunatatit la noi. Decat sa evitam anumite persoane care nu ne plac, mai bine
incercam sa ne dam seama in primul rand ce emotii trezesc acele persoane in
noi...furie, agresivitate, egoism...si sa ne intrebam ar fi oare posibil ca de
fapt le regasim in noi? Da, eu una afirm ca da si nu o fac gratuit, ci prin
exemplul propriu. M-am observat cu atentie si am ajuns la concluzia ca aceasta
teorie este perfect adevarata. Si stiu ca oamenii care au o minte deschisa vor
fi de acord cu mine daca isi vor acorda un anumit timp de reflectie pentru a
studia acest aspect. Mi-a placut mult un aspect din cartea lui Adrian Nuta,
"Umbra. Polul intunecat al sufletului" (o recomand cu toata caldura,
e scrisa intr-un stil care imi place mult, usor ironic, dar captivant) care
spunea ca e necesara o anumita doza de maturitate pentru a ne asuma ceea ce
suntem de fapt. Inainte sa ii acuzam pe ceilalti ca sunt intr-un anumit fel
indizerabil pentru noi, ar trebui sa ne uitam la noi insine mai intai. Mi-a
placut mult metafora cu degetul indreptat spre cineva atunci cand
acuzam...aratatorul este intr-adevar indreptat catre persoana in cauza, dar
restul degetelor arata catre...NOI INSINE. Ceea ce condamnam la celalalt, este
ceea ce suntem noi insine. Cel mai bun lucru este ca putem invata enorm de la
aceste persoane pe care le respingem cu toata fiinta noastra. Trebuie doar sa
vrem!
Si acum va las in compania unui cantec al celor de la "Men at
Work" pe care l-am auzit in laboratorul de engleza in clasa a 11-a, ocazie
cu care am aflat pentru prima data de nuvela lui Stevenson: "Story of Dr.
Jekyll And Mr. Hyde".
Akka.
