Veruci și vindecarea lor

Astăzi am revenit și pe acest blog după muult muult timp. N-am mai avut timp de el, însă mi-am promis mie că atunci când mă voi vindeca de veruci fără intervenții chirurgicale ci doar prin remedii naturiste, mi-am promis că voi reveni aici pe blog.

Mai întâi am să încep prin a vă spune ce sunt verucile. Verucile sunt mici tumori de natură benignă ce apar pe piele sau în mucoase. Se datorează virusului Hpv ( human papilloma virus). Acestea nu produc simptome și se multiplică lent formând excrescențe de diferite dimensiuni. Acestea pot fi nebăgate în semn perioade lungi de timp, mărindu-se din ce în ce mai mult, dezvoltându-se astfel mase tumorale ce pot persista luni sau ani de zile.

În funcție de localizare verucile se pot clasifica în:

• extra-genitale
• genitale ( în mucoasă)
• în epidermă( epidermodisplazia, apar foarte multe veruci)

 Cele genitale și cele din epidermă au potențial malign, datorită rangului HPV Datorită acestui grad ele sunt împărțite în veruci cu potențial malign scăzut(6 si 11) și veruci cu potențial malign ridicat (16 și 18).

De asemenea o altă clasificare a verucilor, să-și poată da seama tot omu ce fel de veruci are poate fi și următoarea:

• veruci vulgare: sunt proeminente cu o suprafață aspră, de culoarea pielii sau cenușii, emisferice, nu dau simptome și se localizează la nivelul degetelor( picioare) și ale mâinilor,sunt emisferice;
• veruci plane: frecvente la copii în special, la persoane cu imunitate scăzută, sunt mici dar proeminente, netede,  de culoarea pielii sau rozalii, se localizează pe față, brațe, genunchi și gambe;
• veruci plantare: puțin reliefate, asemenea unor bătături, dure, se localizează la nivelul tălpilor și sunt foarte dureroase la mers ( prin apăsare)
• veruci genitale ( creasta de cocoș): apar în zona genitală și anală atât la femei cât și la bărbați. Acestea se transmit pe cale sexuală, la femei pot apărea și pe colul uterin. Sunt inobservabile și nu se simt.

Eu am avut veruci plantare și sincer nu doresc nimănui! Sunt extrem de dureroase, le-am avut luni de zile și mi-am deformat chiar și mersul ( nu voiam chirurgical să le scot pentru că s-a găsit o asistentă să-mi zică că o să fie foarte dureros și că o să mi le scoată pe viu și că apoi mi-ar apărea la loc și ar trebui să le scot iar.. procesul continuând). Durere? Mai multă durere? CLAR NU. Trebuia să existe și o altă modalitate... și.. A EXISTAT( bine.. durere.. tot a fost).

Am căutat mai multe remedii pe net și prin tot felul de cărți ”mediciniste”( care sunt cele mai bine). Remedii am găsit mai multe, le-a încercat aproape pe toate, făcând astfel un singur remediu prin repetarea mai multor remedii într-un interval de timp de o lună jumătate de zile.

• Ziua I : Am pus pe foc o oală cu apă(2,5l apă) și am încălzit-o la 100 de grade. Am pus-o apoi apa într-un lighean și am adăugat cam un sfert de kilogram de sare de sac și o jumătate de litru de oțet. Am amestecat puțin și am băgat picioarele în lighean ținându-le 20-25 de minute. Apoi m-am șters cu un prosop și am dat pe veruci cu o piatră poncică( să mai elimin din masa moarta în urma acționării soluției de apă cu sare și oțet asupra verucii). După aceea am dat cu puțină cremă de mărul lupului și m-am apucat să-mi prepar următorul remediu. Pisăm 3-4 căței de usturoi și îi întindem uniform pe o farfuriuță peste punem acid salicilic( un strad de 1-2mm) și amestecăm. Acea ”pastă” o punem peste veruci acoperind-o cu o folie( staniol sau ce aveți) și apoi bandajăm. Aceasta o ținem până a doua zi dimineața.
• Ziua II : După ce desfacem bandajul și ne curățăm de pasta de pe veruci, repetăm pașii din ziua 1.
• Ziua III: Repetăm pașii de mai sus.

După aceste 3 zile oprim ciclul tratamentului de mai sus, deoarece usturoiul cu acidul salicilic arde și țesutul din jur, și ne rezumăm doar la cremă de mărul lupului și la băi ale picioarelor/mâinilor sau unde avem în apa cu sare și oțet, timp de o săptămână.

• Ziua XI și Ziua XII: repetăm ciclul tratamentului din Ziua I.

Timp de o săptămână ne rezumăm iar la cremă și apă cu sare și oțet și apoi frecăm cu piatra poncică, la fel ca după Ziua IV. De menționat este faptul că în timpul acestor perioade tratamentul cu apa ar trebui repetat de 2 ori pe zi ( dimineața și seara).

• Ziua XX, XXI și ar merge chiar și XXII repetăm remediul din Ziua I, iar apoi pauză de o săptămână și tratament cu apă, sare și oțet cu piatră poncică.
• Pe durata următoarelor zile repetați procesul ( asta dacă nu deja v-au ieșit verucile, pentru că o să iasă :) )

Sper că v-am fost de folos cu acestea :) și vă doresc multă baftă, dar mai ales.. să nu aveți niciodată nevoie de acest post!

Miercurea fără cuvinte (1) - ABC-ul resuscitării

Astăzi, este prima apariție a acestui blog la MFC. Iar cum acest blog este unul cu postări din aria medicinei și a psihologiei, veți găsi aici poze/ilustrații despre cum să faceți anumite chestii: să dați primul ajutor, sau ce găsim în creierul nostru, în corpul nostru și toate cele ( asta pe aria mea); pe aria lui Akka probabil o să găsiți niște psycho :) , sau, mă rog, ceva ce are legătură cu psihologia :) . 
Pentru astăzi vă propun să învățăm împreună cum să resuscităm:

A - Eliberăm căile respiratorii: se desfac hainele prea strâmte, se îndepărtează proteza dentară, dinții rupți ( dacă acestea există). Pentru a fi evitată înghițirea limbii capul va fi menținut pe spate cu bărbia în sus. Cazuri particulare: Dacă victima varsă , va fi pusă pe partea dreaptă cu mâna stângă sub obrazul drept, piciorul drept întins cel stâng flexat. Dacă aceasta este gravidă va fi pusă pe partea stângă. 

B - Respirația artificială: Se verifică dacă victima respiră sau nu apropiind obrazul de nasul victimei și îndreptarea privirii spre pieptul acesteia spre observarea existenței sau inexistenței mișcărilor pieptului (figura de mai sus arată și acest lucru). În cazul inexistenței mișcărilor se menține cu o mână gura întredeschisă iar cu cealaltă se sprijină fruntea și se astupă nările. Se inspiră profund iar apoi buzele se vor lipi etanș de gura victimei insuflându-i acesteia aerul timp de 3 secunde. Se urmărește de asemenea toracele victimei dacă se ridică ( tehnica fiind eficientă), se așteaptă ca acesta să revină iar tehnica se repetă. Dacă victimei nu îi poate fi întredeschisă gura, aerul va fi insuflat pe nas.

C - Masajul cardiac extern: Mâinile vor fi puse una peste alta pe jumătatea inferioară a sternului aplicându-se o presiune prin apăsare ritmică( cam 100 pe minut), în timp ce victima este așezată pe spate pe o suprafață tare. Masajul cardiac se alternează cu respirația artificială: 30 de apăsări toracice urmate de 2 respirații artificiale, până la stabilirea semnelor vitale.

Pentru poze artistice vă invit pe la musafirii blogului lui Carmen și pe la Crash4Crantz !

The power of brain !

După cum v-am spus în postul meu anterior, și după cum bine v-ați putut da seama și din prezentare de la „Cine suntem noi?”, eu sunt pasionată de creier. De curând, dar sunt pasionată! Mă încântă faptul că este atât de încurcat și ascunde atâtea și atâtea mistere! Este cel mai complex organ al nostru, fără de care nu putem supraviețui, n-am mai putea fi noi înșine ci doar niște legume sub formă de corp omenesc :). Este fascinant faptul că în doar 2% din greutatea corpului nostru, pot fi înmagazinate atâtea informații și cum doar 2% din noi folosește 25% din toată energia corpului nostru, putând fi cu ușurință alimentatorul unui bec de 25 Watti ! 

Însă cam atât cu pălăvrăgeala, acum vreau să vă prezint o emisiune, tare interesantă, de care am aflat pe pagina de facebook Discovery România, prin simplu fapt că am fost logată la momentul potrivit și mi-a apărut în față anunțul! O emisiune în al cărui episod erau prezentate adaptările creierului la diferite situații și implicit ale corpului nostru(pentru că, creierul este „calculatorul” nostru ce ne coordonează întreaga viață) , numită  „Corpul omenesc: Maşinăria supremă”. M-am hotărât, acum câteva ore, să scriu despre adaptările creierului la diferit situații datorită faptului că aceste emisiuni sunt difuzate foarte foarte rar, iar subiectul mi s-a părut de-a dreptul interesant, fascinant.

Așa că să începem mai întâi cu poza :) .

O primă adaptare a creierului uman este aceea în stare de frică și stres, când viața ne este pusă în pericol. În momentul când noi transmitem impulsuri de frică, creierul nostru se adaptează și ne face să reacționăm în fracțiuni de secundă, el face practic ca timpul să încetinească pentru noi ( sau cel puțin asta îi induce creierul corpului) putând astfel să luăm decizii corecte în privința vieții noastre când suntem puși în pericol, în câteva secunde. Creierul are una dinte aceste abilități fenomenale, ușurându-ne munca și scoțându-ne din încurcătură la orice pas de frică. Însă aceste adaptări „încetinirea” și chiar „oprirea” timpului nu sunt singurele acțiuni, creierul nostru transmite de asemenea informații corpului nostru, organelor noastre, de a-i produce mai multă energie în vederea executării adaptării dar și a îndeplinirii tuturor celorlalte funcții pe care le are. Dar noi știm că tot ceea ce este în plus se numește suprasolicitare. Spre exemplu un calculator ce rulează prea multe programe în același timp, începe să se încălzească, deoarece este suprasolicitat. Ei bine, în acest moment acționează sistemul lui de răcire, automat sistemul de răcire nu mai lucrează la capacitate medie ci la capacitate maximă pentru a evita un eventual scurtcircuit sau chiar arderea acestuia. În același chip acționează și creierul ( pentru ca tot ce este creat este creat pe baza corpului uman), în aceste condiții de frică, sistemul de răcire, ale cărui conducte îi sunt venele iar fluidul răcitor este sângele, lucrează de asemenea la capacitate maximă. Ce se întâmplă cu noi în toată situația asta? Plămânii noștri primesc de la creier informația de a se contracta mai rapid și mai mult, inhalând o cantitate mai mare de aer, oxigenând( purificând) sângele ce este trimis spre inimă, de unde inima ce deja și-a accelerat bătăile îl trimite spre organism și creier pentru a fi răcit și a nu se supraîncălzi( funcționează asemeni radiatorului de la mașină, sistemul nostru de răcire). Deci în condiții de frică: gândim mai repede într-un timp mult mai scurt, inspirăm mai mult oxigen, iar bătăile inimii cresc considerabil când viața ne este pusă în pericol și toate acestea fără să ne dăm seama.

O altă adaptare a creierului este aceea în condiții de izolare, când nu avem acces la obișnuințele noastre de zi cu zi. Spre exemplu un om izolat, ce nu mai are acces la mâncare, la apă și lumină, se adaptează ușor, ușor situației. Creierul sesizează datorită impulsurilor condiția căreia trebuie să i se adapteze, iar în cazul de față el reduce la minim toate activitățile corpului nostru uman, astfel plămânii noștri se contractă mai rar și mai mult pentru a inhala o cantitate mai mare de aer necesară unei perioade mai lungi de timp( consumând mai puțină energie), implicit bătăile inimii scad pe minut, iar întreg corpul nostru încetinește, procurându-și hrană din propriile provizii( din țesuturi), reușind să supraviețuiască în această stare de Stand By o perioadă îndelungată de timp ( chiar și câteva luni bune), stare de Stand By ce este indusă corpului nostru la propriu și coordonată de creier, ce are grijă ca toate să funcționeze la limită astfel încât corpul nostru să se mențină viu cât mai mult timp într-o stare cât mai favorabilă cu putință, pentru că deși creierul nostru muncește din greu să ne țină teferi în viață, această adaptare dăunează în proporții destul de mari întreg organismului.

Dacă am văzut cum acționează creierul în condiții de frică, stres și izolare, acum am să vă prezint în următoarele rânduri cum acționează el în timpul somnului, cum se adaptează. Important de știut este că în timpul somnului creierul își desfășoară cea mai mare activitate, în timp ce toate celelalte organe se „odihnesc”: încetinirea bătăilor inimii, mușchii ei fiind mult mai liniștiți, respirația este efectuatăă mult mai lent dar inspirația se face adânc ( inspirând o cantitate mai mare de aer, pentru a fi folosită mai mult timp, consumându-se, cum am spus și mai sus, mai puțină energie). În timpul somnului creierul are sarcina de a coordona tot organismul, astfel încât noi să fim menținuți în viață, deoarece, acum, energia este consumată aproape în totalitate de creier, celelalte organe funcționând doar pentru a ne menține în viața și pentru a se regenera după munca din timpul zilei, muncă ce nu este una ușoară, ea suferind fiecărei adaptări ( în afară de cea din timpul somnului). În timpul somnului creierul coordonează de asemenea producerea hormonilor de diferite tipuri, ne menține în viață,realizează producerea cea mai mare de diviziuni celulare,menținerea tonusului muscular, produce visele dar se și regenerează, astfel multiplicându-i-se activitatea pe timpul nopții fiind mult mai solicitat decât în timpul zilei. Dar tocmai am spus ceva mai devreme că inima bate mult mai încet, iar răcirea s-ar face implicit mai lent, iar creierul nu ar putea scăpa ușor de supra încălzire. Da, adevărat, am spus, dar am spus de asemenea că inspirăm adânc ( o cantitate mai mare de aer) și că celelalte organe se odihnesc, astfel inima trimițând o cantitate mai mare de sânge oxigenat necesar răcirii, spre creier, nefiind pus în pericol sistemul de răcire. Deci în timpul somnului, prin regenerarea organelor, ne încărcăm cu energia necesară activităților de peste zi, așa că un somn de 6-8 ore este absolut necesar organismului, pentru a fi ferit de afecțiuni interne atât fizice cât și psihice.

Iar acum, în caz că explicațiile mele nu au fost destul de concrete și lămuritoare, vă las în compania episodului din această emisiune, iar dacă ați priceput și v-a plăcut vă invit șă urmăriți filmulețul pentru a afla mult mai multe și poate mai în detaliu. Aștept părerile voastre într-un mic/mare comentariu!

Pe curând,

Pishky!

sursă youtube ( user TruthYaj )

sursă youtube ( user TruthYaj )

sursă youtube ( user TruthYaj )

sursă youtube ( user TruthYaj )

sursă youtube ( user TruthYaj )

sursă youtube ( user TruthYaj )

  

Hello lume!

Bună tuturor, eu sunt Pishky! Probabil mulți dintre voi mă cunoașteți de pe Crash4Crantz, ca fiind o persoană sentimentală, cu un stil unic de scriere și tare ciudat și căreia îi place lirismul. Ei bine aici nu o să dați de prea mult lirism ( stilul o să fie de aceeași natură unicată), aici o să dați peste articole științifice!
Acest blog a pornit prima dată cu un singur administrator, Akka Bu. Mai apoi a venit ideea de a intercala postările ei din tematica psihologiei cu ale mele din tematica medicinei, ieșind astfel ceva mai diversificat.. ce sperăm din tot sufletul să vă placă. Suntem încrezătoare în noi și suntem 2 persoane ce dorim să știm cât mai multe, să ne documentăm și să fim mereu în pas cu noutățile psihologice și medicale!
Eu sunt „îndrăgostită” de creier ( pe domeniul medicinii), Akka este înndrăgostite de „psihopati” ( in domeniul psihologiei). Dar cam atât despre noi, mai multe veți afla în pagina special creată în meniul de sus ”Cine suntem noi? ”, ca să poată și cei care descoperă blogul mai târziu să știe cu cine au de a face pe aici ( ca așa-i frumos).
Eu promit și sper să mă țin de promisiune, că am să postez chiar mâine un articol ( propriu) despre creier ( vor fi multe în genul acesta după cum v-ați putut bine da seama în rândurile de mai sus). Promit, de altfel, și încerc să mă țin de promisiune, că am să postez cât mai des și am să încerc să mă modelez și după cerințele voastre, așa că nu ezitați cu comentariile de orice natură ( mai puțin injuriile), se acceptă criticile ( că doar din ele înveți).
Acum sperăm, amândouă, să nu vă dezamăgim și să vă fim pe plac... ȘIIII gata cu prezentările ( de acum în colo le veți găsi la ”Cine suntem noi?” din meniul de sus al blogului! De acum să ne apucăm de treabă, de cercetare și la cât mai multe articole ce sperăm să vă atragă privirile, gândurile și întreg interesul!
Mai jos vă las o melodie care să vă liniștească și relaxeze neuronii!
Pe curând,
Pishky!